Corneliu Coposu – lider politic, discipol și colaborator al lui Iuliu Maniu, figură emblematică a vieții politice post‑decembriste și simbol al luptei pentru democrație în România
Corneliu Coposu s‑a născut pe 20 mai 1914 în localitatea Bobota, județul Sălaj, fiind fiul protopopului greco‑catolic Valentin Coposu.
După liceul de la Blaj, a urmat studiile la Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut licența și, ulterior, titlul de doctor în drept, conform lucrării „Personalitățile României contemporane – Protagoniști ai vieții publice” publicată de Agenția Națională de Presă ROMPRES în 1994.
În 1945 a fost ales președinte al filialei sălăjene a Partidului Național Țărănesc (PNȚ), iar în 1946 a devenit secretar general adjunct al partidului și secretar al Delegației Permanente (1946‑1947). Același an a fost ales deputat pentru județul Sălaj la alegerile din noiembrie 1946.
![Corneliu Coposu, președintele PNȚCD, și Toma George Maior, președintele Mișcării Ecologiste din România, semnând Convenția Națională pentru instaurarea democrației, 15 decembrie 1990]
Pe lângă activitatea politică, Coposu a avut o contribuție vastă în domeniul jurnalismului, colaborând cu revistele „Meseșul” (Zalău), „Unirea” (Blaj), „România Nouă” (Cluj) și cu publicațiile centrale „Zorile”, „Dacia”, „Șantier”, „Cuvântul liber” și „Curierul”.
După instalarea regimului comunist, a fost arestat în iulie 1947 în urma evenimentului de la Tămădău, fiind dintre liderii PNȚ prinși. Condamnat la muncă silnică pe viață pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”, a suferit confiscarea averii și a fost încarcerat în închisori cu regim de exterminare. Până la amnistia din 1964, a îndeplinit 17 ani și jumătate de detenție, inclusiv opt ani de izolare totală, în colonii de muncă precum Canal – Poarta Albă și Capul Midia. Soția sa, Arlette, a fost arestată în 1948 și a decedat în 1964, după 14 ani de închisoare, conform aceleiași lucrări menționate anterior.
„Eu am cutreierat aproape toate pușcăriile din România, cu reveniri frecvente la Ministerul de Interne și, bineînțeles, la Ghencea și la Văcărești, care erau puncte de triaj”, — relatează Corneliu Coposu în volumul Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru (Editura Anastasia, 1996).
În timpul detențiunii, a fost transferat la multiple penitenciare: Malmaison, Văcărești, Snagov, Pitești, Uranus, Jilava, Canal, Ghencea, Bragadiru, Popești‑Leordeni, Craiova, Gherla, Sighet, Aiud, Râmnicu‑Sărat. În propria sa relatare, el a subliniat severitatea închisorii de la Râmnicu‑Sărat, considerând că „apogeul sistemului torționar și tentativa de exterminare a deținuților politici a atins un nivel de 90 % în cazuri”.
După eliberare, Coposu a fost supus unui regim de domiciliu forțat de doi ani și jumătate în Rubla, Bărăgan. Întors în București, a rămas sub supraveghere constantă a Securității: a fost chemat de zeci de ori, i s-au desfăcut percheziții la domiciliu, i s-au confiscat corespondența, manuscrisele și cărțile. Privat de locuință și de un post de muncă, a fost constrâns să desfășoare activități manuale necalificate în construcții, însă a continuat în secret să promoveze ideologia național‑țărănească.
Când i s‑a cerut să explice ce l‑a susținut în fața suferințelor închisorii, el a răspuns:
„Mai întâi, credința în Dumnezeu, care a fost suportul principal prin care am depășit toate vicisitudinile cu care am fost confruntat. În al doilea rând, am avut o miraculoasă siguranță în viitor, am avut certitudinea că nu voi muri în pușcărie, că voi supraviețui și voi fi martorul prăbușirii comunismului”. (din Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru, Editura Anastasia, 1996)
Pentru o analiză detaliată a contribuției lui Corneliu Coposu la viața politică românească și a impactului său asupra procesului de democratizare, accesați articolele conexe de pe site‑ul Agentia20:
- Parcursul politic al lui Corneliu Coposu – descriere completă a activității sale în cadrul PNȚ și PNȚCD.
- Încercările și persecuțiile regimului comunist – studiu aprofundat al experienței sale în închisori și a impactului asupra mișcării de opoziție.
- Moștenirea ideologică a lui Coposu – reflecții asupra valorilor național‑țărănești în România post‑comunistă.
Aceste resurse oferă contextul necesar pentru a înțelege pe deplin figura lui Corneliu Coposu, un simbol al rezistenței și al luptei pentru libertate în istoria recentă a României.
