Autor: Leonardo Badea, viceguvernator BNR
Avansul digitalizării
Prinși în vâltoarea problemelor de zi cu zi, care în ultimii ani au devenit tot mai multe și mai complexe, rareori avem răgazul necesar pentru a remarca numeroasele transformări asupra societății moderne induse de progresul rapid al tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC). În prezent, mai mulți oameni au acces la un telefon mobil decât la electricitate, iar cantitatea de date generate la nivel global se extinde exponențial. În toate țările, liderii guvernamentali și de afaceri decid – prin politicile și strategiile lor privind direcțiile de dezvoltare a TIC, accesul la Internet, prioritizarea investițiilor în mijloacele de comunicare și aplicații digitale – cum să promoveze și să structureze digitalizarea economiilor. Aceste alegeri au consecințe determinante asupra viitorului economiei și al societății. Țările care au atins un nivel avansat de digitalizare, definit ca adoptarea în masă a tehnologiilor digitale conectate și a aplicațiilor TIC de către consumatori, companii și guverne, au realizat beneficii economice, sociale și politice semnificative. Pentru acestea, digitalizarea este o cale către prosperitate. Alte țări rămân însă în mod disproporționat în urmă.
De altfel, modul în care oamenii folosesc tehnologiile și aplicațiile digitale determină o serie de beneficii sociale și economice care depind însă de caracteristicile de implementare și de utilizare, cum ar fi: prețurile, fiabilitatea, viteza și ușurința de utilizare. Acești factori determină nivelul de digitalizare, care la rândul său are un impact dovedit asupra reducerii șomajului, a îmbunătățirii calității vieții și a sporirii accesului cetățenilor la serviciile publice. Digitalizarea permite guvernelor să funcționeze cu o mai mare transparență și eficiență și are un efect important în timp asupra creșterii economice. Experții apreciază că țările aflate în stadiul cel mai avansat de digitalizare obțin cu 20% mai multe beneficii economice decât cele în care acest proces în se află în formă incipientă.
Pornind de la analizele efectuate la nivel internațional, în opinia mea, extinderea digitalizării unei țări poate fi măsurată prin intermediul a cinci direcții-cheie:
Reziliența internetului – lecția schimbării
In decursul crizei pandemice, care se află acum în România și pretutindeni în lume în plin val patru (însă cu intensitate diferită), Internetul a dovedit o remarcabilă reziliență. De altfel, era normală această reziliență, deoarece Internetul a fost construit pentru a rezista la șocuri – atât prevăzute, cât și neprevăzute – el fiind ințial creat și apoi utilizat pentru prima dată în domeniul militar. Ca urmare, rețeaua trebuia să fie cât mai rezistentă la atacuri și să minimizeze timpii de nefuncționare. Cred că fără să dispunem de infrastructura necesară și de serviciile oferite de Internet gestionarea crizei pandemice ar fi fost mult mai dificilă, iar efectele sale negative mai ample decât cele resimțite până acum. Cu ajutorul Internetului am reușit să dezvoltăm munca la distanță în primul rând ca armă de luptă împotriva pandemiei și abia apoi ca o flexibilizare și modernizare a procesului de muncă. Am putut să comunicăm operativ prin intermediul întâlnirilor, al conferințelor și al ședințelor de lucru online. Am avut mijloacele să organizăm, să culegem și să analizăm statisticile care ne-au permis să avem informația necesară gestionării situației sanitare complicate. Și nu în ultimul rând, cercetătorii au putut să lucreze și să facă schimb de informații în timp real pentru a construi răspunsul medical care ne-a oferit mult mai rapid atât vaccinul, cât și strategiile de tratament pentru a diminua pe cât posibil pierderile de vieți. Sunt numai câteva exemple ale utilizării acestui serviciu.
Astăzi, ne bucurăm cu ușurință de capacitatea Internetului de a ne permite să comunicăm în mod global. Chiar dacă utilizatorii dintr-o țară întâmpină probleme cu serverul, ei pot rămâne în continuare conectați; în cazul în care sistemele și echipamentele localizate în țara respectivă eșuează temporar, alte servere sau centre de date sunt disponibile în foarte scurt timp pentru preluare, ca un mecanism biologic de compensare.
În perioada de criză pandemică, s-a reliefat rolul fundamental al Internetului în derularea activităților economice. Acest fapt, alături de măsurile de sprijin luate de guverne, bănci centrale și organisme internaționale a ajutat numeroase companii să-și mențină stabilitatea financiară și fiabilitatea în afaceri.
Ne putem aștepta ca pandemia Covid-19 să schimbe modul în care folosim Internetul. Prevalența tehnologiilor digitale și a dispozitivelor conectate va continua să ajute organizațiile să rămână eficiente pe piață în condiții excepțional de dure (cu adevărat catastrofale), lucru de neimaginat în urmă cu 20 de ani.
Într-o lume post-Covid-19, multe companii vor continua să funcționeze de la distanță, într-o anumită măsură, atât timp cât aceasta va conduce la reducerea costurilor fixe și va spori productivitatea. Așa cum remarcam mai sus, tendința de a utiliza telemunca a început cu mult înainte de pandemie, dar Covid-19 a accelerat-o. Modelul de lucru de la domiciliu deschide oportunități extinse pentru creștere economică, recrutare globală a talentelor, creare de locuri de muncă și, în cele din urmă, pentru creșterea prosperității.
Cu toate acestea, riscul inerent al acestui model provine din faptul că cei insuficient pregătiți pentru a utiliza eficient Internetul (astăzi, aproximativ jumătate din populația lumii) ar putea fi mai afectați decât înainte, iar problema accesului universal la Internet va deveni chiar mai importantă pentru combaterea inegalității.
După 2022, probabilitatea să ne mai întoarcem vreodată la modul clasic de dezvoltare și de gestiune a afacerilor este redusă. Ne place sau nu, așa numita „Marea Resetare” este reală și se întâmplă chiar acum. Trebuie însă să facem tot ce depinde de noi pentru ca ea să aducă o lume mai bună și să nu adâncească decalajele și inegalitățile existente.