Potrivit documentului, într-o lume afectată de fenomenul globalizării, fenomen care implică o serie de procese care au crescut intensitatea comunicării, viteza comunicării, mobilitatea umană, dar și apariția unor noi forme de muncă, propunerea legislativă stabilește dreptul persoanelor fizice din România de a li se asigura, în măsura în care este rezonabil, accesul la cel puțin un serviciu funcțional de internet în bandă largă, prin intermediul unei conexiuni la punct fix.
Expunerea de motive mai spune: “O parte importantă din activitățile noastre curente s-au mutat și continuă să se mute în mediul online. Pandemia de COVID-19 nu a făcut decât să accentueze acest trend care se manifesta deja de mai multă vreme. În acest context, serviciile de internet în bandă largă au devenit o parte esențială pentru participarea la viața modernă și premisa pentru dezvoltarea economică ulterioară. Până la implementarea extinsă a tehnologiei 5G, conexiunea la punct fix rămâne, în cele mai multe dintre situații, soluția adecvată pentru furnizarea de mare capacitate, adică de viteze ridicate de transfer a datelor care să permită activități precum școala online, telemedicina etc.
Cel mai recent raport pentru România referitor la societatea și economia digitală, raport întocmit de Comisia Europeană, relevă existența unui decalaj digital între zonele urbane și cele rurale din România în ceea ce privește acoperirea rețelelor de foarte mare capacitate la punct fix. Doar 39% din zonele rurale din România sunt acoperite de aceste rețele. Deși un astfel de procent este aproape dublu față de media europeană (20%), nu trebuie să uităm că, spre deosebire de cele mai multe dintre celelalte state membre ale Uniunii Europene, în România o parte semnificativă a populației locuiește, muncește, beneficiază de servicii publice ș.a.m.d. în mediul rural. Prin urmare, pentru România este poate mai important decât pentru multe alte state membre ale Uniunii Europene ca un procent cât mai ridicat din zonele rurale să fie acoperite de rețelele de foarte mare capacitate la punct fix, dacă ne dorim să oferim tuturor locuitorilor șanse egale de a participa la societatea și economia digitală.
Există Directive europene care reglementează serviciul de internet ca un serviciu universal la care au acces toți utilizatorii (Directiva 2002/22/CE, Directiva 2016/2102/UE). Este, de asemenea, de menționat și inițiativa Comisiei Europene, Wifi4EU, care oferă posibilitatea de conectare prin Wi-Fi public și în mod gratuit, cetățenilor și vizitatorilor din 6.000 până la 8.000 de comunități locale din UE.
Cele mai multe dintre aceste măsuri au menirea de a reechilibra raportul dintre costurile de instalare a conexiunilor și veniturile care ar putea fi obținute de la abonați, raport care, de regulă, este mai puțin favorabil în zonele rurale decât în zonele urbane din cauza densității mai scăzute a populației, condițiilor geografice mai dificile sau a incertitudinii mai ridicate cu privire la amploarea cererii de servicii”.
Potrivit expunerii de motive, se preconizează că, prin introducerea acestei reglementări, toți cetățenii și toate întreprinderile se vor putea conecta și adopta rețelele de foarte mare capacitate la punct fix: “Prin adoptarea acestui act normativ, relația dintre stat și cetățean va fi simplificată, în mod special în interacțiunea pe care o are cu instituții publice și organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, prin accesul mai rapid la informații.
Din punct de vedere administrativ, accesul la internet permite schimbul de informații la nivel global între utilizatorii săi și este din ce în ce mai utilizat pentru inițierea și încheierea de contracte, procesarea tranzacțiilor juridice și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de dreptul public.
Propunerea legislativă mai prevede o obligație pentru toate instituțiile și autoritățile publice, indiferent de modalitatea de finanțare, ca, în termen de trei ani, să conecteze la internet, la viteze de transfer a datelor și alte condiții de calitate adaptate nevoilor specifice, toate clădirile pe care le dețin în proprietate ori le au în administrare și care au ca destinație principală furnizarea de servicii publice, dacă aceste clădiri se află în aria de disponibilitate a cel puțin unei rețele publice de comunicații electronice în măsură să ofere internet la parametrii solicitați. Nu s-a precizat o anumită viteză de transfer a datelor sau alte condiții de calitate a serviciului tocmai pentru a oferi flexibilitate destinatarilor normei, de exemplu o unitate de învățământ are nevoi diferite, mai ales dacă urmărește să faciliteze educația online, față de, să zicem, un centru de informare turistică”.