Două superstele masive ar putea furniza materie găurii negre situate în inima galaxiei noastre.

**Nouă teorie explică originea norilor misterioși de gaz din apropierea găurii negre Sagittarius A***

Noi observații și simulări computerizate sugerează o sursă neașteptată pentru norii de gaz dense care înconjoară gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee. O echipă internațională condusă de Institutul Max Planck pentru Fizică Extraterestră (MPE) a detectat o legătură între acești nori compacţi și un sistem binar de stele masive, ale căror vânturi stelare puternice ar putea furniza materia ce alimentează Sagittarius A (Sgr A), conform unui studiu prezentat pe platforma Science Daily.

Un mediu galactic extrem de dinamic

În inima galaxiei noastre se află Sagittarius A*, o gaură neagră cu masă de milioane de ori cea a Soarelui, înconjurată de stele, gaz și praf. Acest „circuit” gravitațional intens oferă astronomilor ocazia de a studia cum materia migrează spre o gaură neagră și de unde provine combustibilul ce susţine activitatea sa.

Observaţiile în infraroșu din ultimele două decenii au evidenţiat numeroşi nori mici, densi de gaz, care se apropie de Sgr A*. Însă determinarea originii acestor aglomerări a rămas dificilă până acum.

Descoperiri anterioare: norii G1, G2 și G2t

În 2012, astronomii au identificat un nor compact de gaz ionizat, denumit G2, cu o masă de câteva ori cea a Pământului și emisii tipice hidrogenului și heliului, ce indică prezența unui gaz fierbinte amestecat cu praf. G2 urmează o orbită foarte alungită în jurul lui Sgr A* și prezintă o „coadă” slab luminoasă, G2t. Un obiect similar, G1, a fost găsit ulterior, pe o traiectorie și mai apropiată.

Similarităţile dintre G1, G2 și G2t au condus la ipoteza că acestea nu sunt corpuri independente, ci fragmentări ale unui flux continuu de gaz. Diferenţele minore de densitate pot face ca fluxul să pară fragmentat: luminozitatea gazului creşte proporţional cu pătratul densităţii, evidenţiind regiunile mai dense.

Mai recent, s-a observat acumularea de gaz în urma norului G2, formând un nou nor compact cu o orbită asemănătoare. Deşi ar putea fi numit G3, denumirea era deja utilizată pentru un alt obiect. Împreună, G1‑2‑3 descriu un flux conectat de materie ce traversează Centrul Galactic și ar putea furniza un aport semnificativ de combustibil pentru gaura neagră – calculându‑se că un volum de gaz echivalent cu masa Pământului, adus la Sgr A* la fiecare zece ani, ar fi suficient pentru a menține nivelul actual de activitate.

Ce generează aceşti nori?

Echipa MPE a investigat mai multe scenarii: vânturi stelare de la stele masive, explozii stelare (nove) și smulgerea de gaz din obiecte aflate în câmpul gravitațional al găurii negre. Pentru a testa ipotezele, s‑au folosit spectrografe infraroșu de ultimă generație – SINFONI și ERIS – echipate cu optică adaptivă pentru imagini extrem de clare.

Analizând linia de emisie Brackett‑γ a hidrogenului, cercetătorii au determinat poziţiile și vitezele norilor, reconstruind traiectoriile acestora în jurul lui Sagittarius A*. Rezultatele au arătat că G1, G2 și G2t au orbite cu forme și orientări aproape identice, făcând extrem de puţin probabil ca trei noruri necorelate să prezinte aceleaşi caracteristici orbitale. Aceasta susţine ideea unei origini comune.

Sistemul binar IRS 16SW: sursa posibilă a norilor

Prin „înapoierea” mişcării norilor, cercetătorii au identificat un candidat promiţător – sistemul binar masiv IRS 16SW, situat într-un disc de stele tinere care orbitează în sensul acelor de ceasornic în jurul lui Sgr A*. Cele două stele sunt extrem de apropiate și generează vânturi stelare puternice care se ciocnesc în zona intermediară, provocând unde de şoc.

Simulările computerizate arată că aceste şocuri comprimă gazul, formând concentrări dense ce pot fi apoi eliberate sub formă de nori compacti. Odată ejected, aceşti nori pot urma traiectorii similare cu cele observate în fluxul G1‑2‑3. Astfel, un singur sistem binar poate crea mai mulţi nori distincti, care se deplasează pe orbite foarte apropiate.

Implicaţii pentru alimentarea găurilor negre supermasive

Descoperirile indică faptul că stelele masive din proximitatea Centrului Galactic pot furniza în mod constant gaz pentru Sagittarius A*, completând materia deja prezentă în jurul găurii negre. Acest mecanism deschide noi perspective asupra legăturii dintre evoluţia stelelor masive, dinamica gazului și hrănirea găurilor negre supermasive.

Identificarea unei posibile surse a norilor misterioși apropiaţi de Sgr A* oferă astfel un model fizic prin care stelele pot susține activitatea centrală a galaxiei noastre.

Pentru detalii suplimentare despre Sagittarius A și alte cercetări din domeniul astrofizicii, vizitaţi secţiunea de ştiri a Agenţia20.*



Sursa articol

agentia20.ro este un proiect jurnalistic fără apartenență politică, ideologică sau comercială.

agentia20.ro nu se finanțează cu fonduri ale statului român și nici cu sume provenite de la partidele politice. agentia20.ro poate fi sprijinit prin donații pentru susținerea jurnalismului independent:

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole recente