Eisenkot, desemnat de președintele Isaac Herzog, are misiunea de a forma un guvern într-un context politic extrem de fragmentat
Președintele Herzog i-a încredințat lui Gadi Eisenkot sarcina de a crea o coaliție de guvernare, însă provocarea este amplă. Liderul partidului Yashar – orientat spre centru‑dreapta – deține doar 21 de mandate din totalul de 120 din Knesset, iar majoritatea sprijinului său provine din 67 de deputați recomandați, dintre care 19 fac parte din listele arabo‑israeliene. Această configurație complică construirea unei majorități stabile, având în vedere reticența partidelor sioniste de a se baza pe voturile reprezentanților arabi.
Deși este prima dată când o persoană cu origine marocană primește mandatul de formare a guvernului, Eisenkot, în vârstă de 66 ani, s-a născut în Tiberiada, fiu al unor părinți evrei emigrați din Maroc în 1957. Până în prezent, toți cei 15 premieri ai Israelului modern – de la proclamarea independenței în 1948 – au fost evrei așkenazi, proveniți din Rusia, Ucraina, Polonia sau din alte regiuni ale fostului Imperiu Țarist, cu excepția lui Yair Lapid, al cărui familie are rădăcini iugoslave și transilvănești.
Președinți și lideri din minoritățile sefarde
Doar doi președinți au fost non‑așkenazi: Yitzhak Navon, un sefard cu strămoși spanioli, și Moshe Katsav, de origine iraniană. În plus, patru personalități sefarde/orientale – Yisrael Yeshayahu (Yemen), Shlomo Hillel (Irak), Dalia Itzik (Irak) și Amir Ohana (Maroc) – au ocupat funcția de președinte al Knesset‑ului.
Cariera militară și tranziția în politică
Eisenkot a înscris o carieră militară solidă în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF), intrând ca soldat în 1978 și atingând rangul de general locotenent și șef al Marelui Stat Major (2015‑2019), devenind al cincilea lider sefard/oriental al acelei instituții. După pensionare, a intrat în politică, ocupând poziția a doua în cadrul partidului Unitatea Națională, fondat de Benny Gantz, fostul său coleg de la Statul Major. În urma atacului Hamas din 7 octombrie 2023 și a reacției IDF în Gaza, Eisenkot și Gantz au intrat în guvernul de uniune națională condus de Benjamin Netanyahu, deținând funcții de miniștri fără portofoliu până la retragerea lor din iunie 2024.
Formarea partidului Yashar și ascensiunea în opinie publică
În 2025 Eisenkot a creat propriul partid, Yashar, și a devenit liderul de opoziție cel mai bine cotat în sondajele de opinie, menținând poziția în alegerile legislative din 27 octombrie 2026. Inițial susținător al soluției cu două state, după evenimentele din octombrie 2023 a adoptat o poziție mai dură, declarând că un stat palestinian nu mai este relevant.
Identitatea culturală și sloganul electoral
Campania sa a folosit sloganul „Rosh Memshala Dialna”, un amestec de ebraică („Rosh Memshala” – prim‑ministru) și arabă marocană („Dialna” – al nostru). Se estimează că în Israel trăiesc aproximativ 500 000 de evrei cu rădăcini marocane – cea mai mare comunitate evreiască provenită dintr-un stat musulman.
Orientarea electorală a evreilor sefardi și evoluția voturilor
De la 1977, evreii sefardi/orientali au susținut în principal partidul Likud, iar din 1984 majoritatea religioasă a migrat spre Shas, fondat de Ovadia Yosef. Sub conducerea lui Aryeh Deri, Shas s‑a apropiat de orientarea ultra‑ortodoxă, asemeni partidului așkenazi Yahadut HaTorah. În alegerile din 2026, Shas a pierdut voturi față de 2022, în timp ce o parte semnificativă a alegătorilor sefardi s‑a orientat spre Likud sau, în unele cazuri, spre Yashar.
Contextul istoric al comunității sefarde/orientale
Termenul „sefard” desemnează descendenții evreilor expulzaţi din Spania (1492) și Portugalia (1497), răspândiţi în Europa occidentală, Nordul Africii și Imperiul Otoman. „Orientali” se referă la evreii din Yemen, Irak, Iran, Egipt, Siria și alte regiuni ale Orientului Mijlociu și de Nord‑Est. În prezent, majoritatea evreilor din Israel au origini sefarde/orientale, provenind în special din comunități evreiești din statele arabe și Iran, forțate să emigreze în urma înființării statului Israel în 1948.
Controverse electorale din campania 2026
Un incident recent a readus în prim‑plan tensiunile dintre așkenazi și sefardi/orientali. Comentatorul pro‑Netanyahu, Yinon Magal, a calificat pe Eisenkot drept „maimuță sefardă a elitei așkenaze”, declarație critizată sever și condamnată chiar de premierul Netanyahu. Acest episod amintește de incidentul din campania electorală din 1981, când actorul Dudu Topaz a insultat susținătorii Likud, termen ce a declanșat reacții puternice din partea lui Menachem Begin și a influențat rezultatul strâns al alegerilor.
Semnificaţia unei conduceri non‑europeane
Israelul de astăzi diferă radical de cel de acum patruzeci‑cincizeci de ani; tot mai mulţi cetățeni nativi au identităţi mixte, combinând rădăcini așkenazi și sefard/orientale. Ascensiunea lui Eisenkot la prim‑minister și, eventual, la conducerea executivă a unui guvern reprezintă nu doar un marjă politică, ci și un simbol al transformării demografice și culturale a societății israeliene.
Pentru analize detaliate despre evoluţia politică a Israelului și impactul alegerilor din 2026, vizitaţi secţiunea dedicată pe Agentia20.ro.
Această pagină nu conţine linkuri către site‑uri externe și a eliminat toate referinţele la g4media.ro.
