Rasele autohtone de ciobănesc – Corb, Carpatin, Mioritic și Bucovineză în pericol de dispariție
Ciobănescul Românesc Corb, Carpatinul, Mioriticul și Ciobănescul de Bucovina – cele patru rase canine naționale care au însoțit păstorii de secole – se confruntă cu un risc serios de extinction, avertizează Dragoș Bălășoiu, fondator al Asociației HAITA, conform informațiilor publicate de Observatorul Prahovean.
Numărul scăzut de exemplare pure, încrucișările haotice și declinul vieții pastorale amenință continuitatea acestui simbol al identității românești.
„Spre deosebire de alte rase de câini ciobănești care s-au răspândit pe tot globul, cele românești au părăsit prea puțin granițele. Dacă îi pierdem aici, nu avem de unde să-i mai recuperăm”, subliniază Dragoș Bălășoiu.
Ce face Asociația HAITA
Pentru a opri degradarea fondului genetic, HAITA a inițiat demersuri pentru includerea tradiției creșterii ciobăneștilor români în Patrimoniul Cultural Imaterial al României, cu intenția de a depune un dosar transnațional la UNESCO.
Proiectul beneficiază de sprijinul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, coordonată de Ioana Baskerville – expert cu experiență în gestionarea dosarelor UNESCO.
- O etapă de cercetare de teren, de șase luni, va vizita comunitățile pastorale și stânele din zonele montane.
- Se vor colecta date genetice pentru a evalua diversitatea și pentru a defini strategii de conservare.
Stadiul actual al populațiilor
Conform crescătorului, toate cele patru rase autohtone au căzut sub pragul minim științific de viabilitate genetică pe termen lung – în funcție de studii, între 500 și 1 000 de indivizi reproducători puri.
În multe stâne, ciobăneștii autohtoni au fost înlocuiți cu exemplare de import, precum Kangal sau ciobănesc de Asia Centrală, reducând și mai mult șansele de reîntregire a grupurilor pure.
„Nu e un secret că ciobăneștii sunt preferaţi de acel gen de oameni care îi ţin în 2 m de lanţ, în fundul curţii. O viaţă pe care niciun câine nu o merită. Oamenii buni, care ar avea nevoie de ei pentru paza gospodăriei şi a micilor ferme de familie, nu îi cumpără pentru că nu ştiu că aceşti câini există.”
De ce este importantă conservarea
Aceşti câini reprezintă nu doar un patrimoniu genetic, ci și un element esențial al culturii pastorale românești. Protejarea lor contribuie la păstrarea metodelor tradiționale de gardă a turmelor și la menținerea echilibrului ecologic în zonele montane.
Pentru a afla mai multe despre eforturile de conservare a raselor autohtone, accesează pagina dedicată de pe site‑ul Agenția 20: Rase canine autohtone.
De asemenea, poţi consulta informaţii despre procesul de includere în Patrimoniul Cultural Imaterial aici: Patrimoniu Cultural Imaterial.
Prin aceste iniţiative, Asociația HAITA speră să inverseze tendinţa descrescătoare și să asigure un viitor sustenabil pentru ciobăneștii români.
